În primăvara anului 2011, un tânăr (Sebi C.) mișcat de Dumnezeu în urma lecturii cărții „Pe sub poduri” de Mike Yankoski, i s-au deschis ochii la nevoia „Oamenilor fără adăpost”.

Astfel, într-o seară, alături de încă 2 băieți au plecat prin oraș să caute oameni fără adăpost pentru a le oferi o masă caldă la McDonald’s. Tentativa lor a fost însă fără succes, dar în urma consultării unor polițiști de la ordine publică au aflat că „Oamenii fără adăpost” se retrag în diverse locații imediat după lăsarea serii.

Imediat după aceea, împreună cu tânăra A.C. și Petru Burac (ulterior însoțiți și de alți tineri) au început în toamna anului 2011 să ducă Sandwich-uri oamenilor fără adăpost, stabilind întâlniri cu ei la ore fixe în diverse locații.

După scurt timp am aflat de existența unui centru de noapte, la Bis. Ortodoxă „Sfânta Vineri”. Pentru o vreme am primit aprobarea să ducem mâncare oamenilor seara, lucru ce l-am făcut până în luna octombrie 2012. Apoi încă o perioadă li s-a mai dus mâncarea la poartă.

În acea perioadă, în iarna anului 2011 l-am cunoscut pe Viorel Fieraru, un om singur, abandonat de mulți ani de familie, ce o primit cu bucurie vestea bună a Evangheliei. Deși avea probleme serioase de sănătate (bolnav cu plămânii și cu picioarele), a început să frecventeze regulat serviciile bisericii, integrându-se în scurt timp în cadrul comunității… Ajutat de numeroși credincioși, i s-a oferit pentru o vreme un adăpost decent. Datorită complicațiilor de sănătate, a ajuns internat în spital, iar în toamna anului 2013 Dumnezeu a hotărât să-l ia „acasă”…

Apoi, tot în anul 2011 am început să ducem mâncare, seara, și oamenilor ce se adăposteau în Gară. Echipe de tineri au intrat și în zona subterană de traversare a conductelor de căldură de pe sub șosele (în special la Bazar) unde le duceau ceai cald și mâncare acelor adăpostiți acolo.

În data de 01 August 2012, i-am invitat pt. prima pe dată toți „Oamenii fără adăpost” cunoscuți la o masă caldă într-un local. Atunci, am experimentat câteva minuni/vindecări ale celor ce au participat.

Rugăciunile tuturor tinerilor implicați, ca să găsim un loc adecvat, au primit răspuns de la Dumnezeu, în luna ianuarie 2013 prin Cornel Iacoban, care ne-a pus la dispoziție gratuit locația actuala (de la Baia Comunală).

Începând cu 30 ianuarie 2013 (la început miercurea seara, mai apoi sâmbăta dimineața), cu sprijin financiar din partea unor credincioși din Elveția ~85% și ~15% prin contribuția de la diverse persoane și biserici din zona Sucevei, s-a reușit oferirea constantă, săptămânală, a câte o masă caldă acestor oameni.

Astfel, în perioada 30 ianuarie 2013 – 30 decembrie 2015 au fost oferite 151 mese calde (constând din ciorbă, felul 2 și desert), la care s-au perindat peste 249 persoane diferite ce au însumat peste 2201 participări, cu o participare medie de 19,5 persoane/întâlnire, oferindu-se în total peste 3000 porții de mâncare.

De câteva ori prin bunăvoința proprietarului Băii Comunale (M.I.), am putut avea acces cu „oamenii fără adăpost” la dușurile de la Baia Comunală, când aceștia au avut ocazia să facă un duș cald, apoi să îi tundem, să se bărbierească, apoi le-am oferit și lenjerie nouă și haine second-hand curate.

Toată această lucrare a putut fi constant realizată prin 1474 participări a celor 118 voluntari (în special tineri) din Suceava și din împrejurimi, cu o participare medie de 13,3 voluntari/întâlnire.

În aprilie 2015, la inițiativa câtorva tineri a fost inițiat proiectul „O viață schimbată”. Prin contribuția mai multor persoane s-a reușit pentru început închirierea și mobilarea unei garsoniere, apoi încă una, apoi un apartament unde li s-a oferit posibilitatea câtorva dintre persoanele fără adăpost (7 persoane) ce trăiau în condiții improprii (în canale, containere…), să se reintegreze treptat într-o viață socială normală. Astfel, câțiva dintre ei au primit un loc cald și condiții bune pentru un trai decent. Cel puțin o dată pe săptămână, aici primesc mâncare și alte bunuri. Renunțarea la alcool a fost primul pas, apoi au fost ajutați să-și întocmească acte de identitate, iar acum se depun eforturi în privința găsirii unor locuri de muncă pentru ca aceștia să ajungă încetul cu încetul să se întrețină singuri, iar cei cu incapacitate de muncă să li se asiste obținerea de ajutoare sociale și medicale…